vineri, 30 mai 2014

Intersectii

Nu imi imaginam ca voi atinge acest sentiment atunci cand, in urma cu 7 luni, am luat decizia de-a lua viata in maini si de-a ma adapta unei noi vieti, o viata axata pe cariera, pe independenta, pe picioarele si umerii mei. Dar iata ca a venit clipa cand am decis sa revin la vechea viata... momentul in care am decis ca nu ma pot adapta unei vieti inconjurata de oameni cu o rautate in suflet de neimaginat, cu un suflet mai negru si mai ars decat carbunele... si totusi, ca dupa orice perioada petrecuta undeva, ma incearca un sentiment de melancolie ca-l las in urma. Intrebarea il las eu pe el in urma, sau ma lasa el pe mine neavand taria de caracter de-a razbi acestei lumi total necunoscuta mie in urma cu 7 luni? Oare am castigat ca am razbit mai mult de 6 luni cat era initial sau m-a invins locul pe mine nerezistand mai mult de 7 luni? Cine a castigat? In mod cert m-a calit, am invatat lectia rautatii si indiferentei. O voi aplica la mine acasa? In mod cert NU! In aceasta intersectie ma aflu in momentul de fata... ramai cu bine drumul meu spre succes, aleg orasul meu de provincie, linistit si curat.

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu