
Viata, de multe ori se rezuma doar la niste imagini, unele mai pale altele intense, pastrate in mintea noastra. Ne amintim de ele din cand in cand cu diferite ocazii: cand vedem un anumit peisaj unde am fost in copilarie, unde am fost cu persoana draga noua, cu o persoana pe care nu o vei mai vedea niciodata. Cand simtim un anumit parfum ne vine instantaneu in minte o perioada aproape uitata, care pana nu demult facea parte din noi, fara de care nu ne imaginam viata. Cand savuram dupa mult timp un vin sau o gustare ne amintim de savoarea aceea de demult care acum ne inunda papilele gustative, savoare care a ramas aceeasi dar noi… noi nu suntem la fel, a ramas doar amintirea lucrului in sine, lucru neschimbat.
Este interesant cat de mult ne calmeaza amintirile, indiferent cat de suparati suntem o amintire a unui lucru sau fapt care s-a petrecut cu mult timp in urma, ne linisteste. Are efectul privirii in oglinda atunci cand suntem incruntati, in mijlocul unei dispute in contradictoriu.
“Trecutul e noaptea iar amintirele, candele care cu vremea se sting” - O Goga
Amintirile...ce ne facem fara ele? :)
RăspundeţiŞtergere