duminică, 25 iulie 2010

Duplicitate

Prin parul ud isi trece in fuga mana incercand astfel sa para mai pregatit; deschide usa si cu un zambet fals ii spune: “Bine ai venit! Te asteptam … cu nerabdare… Clipele tale de intarzaiere le-am trait ca pe niste sageti de foc, mi-am facut griji, de ce nu ai ajuns, daca esti bine…”
Toate aceste cuvinte false ii atingeau cele mai adanci sentimente,in ochii ei, el era omul cel mai pretios,era cel pentru care ar fi facut orice sacrificiu, dar el… asternuturile lui purtau inca mirosul si caldura altei femei care, la fel ca si ea inghitea minciunile frumoase, vorbele dulci si amagitoare, se lasase ametita de povestile lui de amor…
Intr-o incapere cu lumina obscura isi traiaste clipa de fericire, imbatata de iluzii, pacalindu-se pe sine insasi ca este ceea ce ea merita…ceea ce cauta de o viata… In el vedea tot ce nu gasise pana atunci, atat fizic cat, mai ales din punct de vedere al personalitatii… el o intelegea, sau cel putin asa credea… el ii juca jocul, fara sentimente, cu zambete false, flori care se ofileau… Iar ea…orbita de praful aruncat in ochi il iubea… dintr-o dezamagire pusa pe peretele public, a intrat intr-o minciuna ascunsa, intr-o lume care se consuma intre patru pereti, uneori prea apropiati… o iubire interzisa si condamnata…
Cu simturile moarte se arunca in bratele lui, se lasa coplesita de soaptele dulci si inselatoare, se lasa sedusa de promisiunile lui seducatoare, promisiuni care pentru o clipa, ii par si ei reale…
Prin parul ud isi trece in fuga mana incercand astfel sa para mai pregatita; deschide usa si cu un zambet schitat ii spune… “Te iubesc!”

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu