vineri, 30 mai 2014

Intersectii

Nu imi imaginam ca voi atinge acest sentiment atunci cand, in urma cu 7 luni, am luat decizia de-a lua viata in maini si de-a ma adapta unei noi vieti, o viata axata pe cariera, pe independenta, pe picioarele si umerii mei. Dar iata ca a venit clipa cand am decis sa revin la vechea viata... momentul in care am decis ca nu ma pot adapta unei vieti inconjurata de oameni cu o rautate in suflet de neimaginat, cu un suflet mai negru si mai ars decat carbunele... si totusi, ca dupa orice perioada petrecuta undeva, ma incearca un sentiment de melancolie ca-l las in urma. Intrebarea il las eu pe el in urma, sau ma lasa el pe mine neavand taria de caracter de-a razbi acestei lumi total necunoscuta mie in urma cu 7 luni? Oare am castigat ca am razbit mai mult de 6 luni cat era initial sau m-a invins locul pe mine nerezistand mai mult de 7 luni? Cine a castigat? In mod cert m-a calit, am invatat lectia rautatii si indiferentei. O voi aplica la mine acasa? In mod cert NU! In aceasta intersectie ma aflu in momentul de fata... ramai cu bine drumul meu spre succes, aleg orasul meu de provincie, linistit si curat.

duminică, 1 decembrie 2013

1 Decembrie

Interesant cum de ziua nationala a Romaniei, toti se cred romani uitand cum au dat navala in statele vecine pentru a lua a doua cetatenie in schimbul unor viitoare avantaje de care oricum nu vor beneficia niciodata :)) Hai La multi ani romani din toata lumea, romani care locuiesc in tari straine de zeci de ani, dar nu au renuntat sa fie romani!

sâmbătă, 4 mai 2013

Tot pentru nimic

Ajungi la un moment dat sa privesti nimicul cu care ai ramas dupa ce ai dat tot; te gandesti: am avut absolut tot si mi-am dorit MAI MULT si cu toate astea privesti cum acel tot s-a materializat intr-un mare NIMIC... si atunci de ce sa mai fii multumit ca ti s-a implint visul de-a avea mai mult si totodata NIMIC? de aici vine zicala: "Da-mi Doamne minte, ca n-am!"

miercuri, 12 decembrie 2012

Ancora

La sfarsitul zilei, DRAGOSTEA e de fapt cea care te face sa poti continua si atunci cand simti ca nu mai poti! Dar daca nu ai dragoste de ce te ancorezi ca sa poti?

luni, 10 decembrie 2012

Planuri desarte

Care este rostul planurilor cand de fiecare data ne sunt naruite? De ce ne luptam sa ne faurim zeci si zeci de vise de implinit in viitorul mai mult sau mai putin apropiat? De ce nu putem trai pur si simplu de la o zi la alta, fara sa ne gandim la cat de frumos va fi, cat de bine va fi... de ce nu poate fi bine ACUM, asa cum e, fara sa ne mai gandim la zeci si zeci de ipoteze imporbabile? Un raspuns bun ar fi speranta de mai bine, poate fiecare om are nevoie de un imbold sa o duca mai departe, fiecare doreste sa vada un mal unde sa se refugieze din calea valurilor in care se zbate zi de zi, sau poate doar eu sunt asa si restul lumii e alftel decat mine, nu stiu. De ce dam o a doua sanse exact persoanei care nu merita? De ce ne dam seama abia cand este prea tarziu, cand deja am pierdut ani buni din viata? Si pana cand?